Aurel Piţurcă este şeful catedrei de Stiinte Politice in cadrul Facultăţii de Istorie-Filosofie-Geografie si are o bogată activitate didactică.  Este titularul mai multor cursuri de la Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane: Doctrine politice contemporane, Introducere în stiinţa politică, Probleme globale ale omenirii, Istoria ideilor politice, Istoria economiei naionale, Politologie, Doctrine politice.

S-a născut în Dolj, dar a studiat în mai multe oraşe din ţară.  De-a lungul vieţii, Aurel Piţurcă a cumulat o activitate profesională remarcabilă: de la  Director al Colegiului Universitar Craiova, Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu”, Universitatea din Craiova (1997-2000) până la Reprezentant al României în Comisia C „Dezvoltare rurală si durabilă” din cadrul Ansamblului Regiunilor Europene – Consiliul Europei, Strasbourg – Franţa (1998-2004) şi nu numai.

Ariadna Scarlat: Aţi studiat în mai multe locuri din ţară – liceul l-aţi facut la Constanţa, facultatea la Bucureşti, iar doctoratul la Cluj. Care este oraşul pe care l-aţi îndrăgit mai mult şi de ce?

Aurel Piţurcă: Constanţa. Acolo am făcut şcoala generală şi liceul. Acolo mi-am facut prietenii şi este locul unde locuiesc fratele şi mama mea.

Andrei Marinaş: De ce aţi ales să faceţi doctoratul în filosofie şi nu în politologie, având în vedere că aceasta este specializarea dumneavoastră?

A. P.: Atunci când am dat eu, nu exista doctorat în politologie, era numai în filosofie, dar am făcut un doctorat cu o temă de politologie. Dacă aş face acum doctoratul, ar fi în politologie.

A. S.: Titlul tezei doctoratului dumneavoastră a fost „Formarea comportamentului politic al tineretului”. A mai rămas ceva neschimbat în acest domeniu faţă de atunci, anul 1988, când încă era comunism?

A. P.: Da, din tematica doctoratului sigur că au mai rămas lucruri neschimbate, căci erau probleme de ordin teoretic: definirea comportamentului, factorii care antrenează comportamentul, ce este comportamentul politic. Doctoratul meu a fost o cercetare sociologică de teren, deci nu erau prea multe elemente de ideologie.

A. M.: Aţi publicat cinci cărţi, iar primele două în acelaşi an – 1997. Cum aţi reuşit să vă împarţiţi timpul între scrierea acestora, Universitatea din Craiova şi Facultatea de Ştiinţe Economice de la Dobeta Turnu-Severin, unde ştim că aţi fost şi decan?

A. P.: Faptul că am publicat două cărţi într-un an a fost doar o coincidenţă. Una am publicat-o la început şi cealaltă la sfârşitul anului, iar materialele le-am adunat în timp. Cât despre aceste cinci cărţi, am fost presat de faptul că studenţii aveau nevoie de cursuri, de cărţi, iar specialitatea urma să fie acreditată şi unul dintre punctele de acreditare este existenţa de manuale, cărţi şi cursuri publicate de cadrele didactice. M-am gândit şi la soluţia aceasta, fiind o necesitate.

Sunt mulţi oameni care m-au impresionat de-a lungul vremii prin activitatea lor

A. S.: Mai există în prezent o formare a comportamentului politic în rândul tinerilor?

A. P.: E normal să existe, sigur. În primul rand e interesul societăţii, al partidelor politice. Acestea din urmă sunt interesate să formeze un anumit comportament al tinerilor. În primul rând pentru a le cunoaşte propriile ideologii, propriile programe, propriile scopuri şi acţiuni şi a-i modela după interesul lor.

A. M.: Dar nu prea fac nimic pentru a-i atrage…

A. P.: Ba fac totuşi câte ceva… Că nu este evident e adevărat, dar fiecare partid încearcă să-şi atragă de partea sa tineretul. Altfel nu s-ar putea explica baza socială a partidelor sau participarea la vot.

A. S.: Având în vedere cunoştinţele dumneavoastră vaste în domeniul politicii, cum puteţi comenta răsturnarea situaţiei de peste noapte a alegerilor prezidenţiale?

A. P.: Au fost nişte exit-polluri care au fost făcute pană la ora 19:00. În aceste exit-polluri nu au fost introduse voturile cetăţenilor din diasporă, iar rezultatele fiind foarte apropiate, era normal să existe posibilitatea ca situaţia să se răstoarne. Dacă ne gândim că diaspora era 0,4 %, dacă avem în vedere faptul că în intervalul 19:00 – 21:00 au venit peste 17 % din votanţi, ne dăm seama că s-a putut modifica rezultatul.

A. M.: Din întreaga istorie politică ne puteţi spune dacă aveţi o personalitate pe care o apreciaţi şi de ce?

A. P.: Da (zâmbeşte)… Este foarte greu de spus… Fiecare personalitate are caracteristicile ei şi este greu să alegi. Poate m-aş hotărî pentru Niccolò Machiavelli sau Jean Jacques Rousseau. Sunt mulţi oameni care m-au impresionat de-a lungul vremii prin activitatea lor, prin ceea ce au făcut, prin cum au gândit şi cum au contribuit la dezvoltarea ştiinţei politice, a politiculului ca practică socială. E greu de ales o singură personalitate.

Ştiinţele Politice erau copilul meu de suflet cum este astăzi Jurnalismul

A. S.: Sunteţi şeful catedrei de Ştiinţe Politice din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane din anul 1999. În ce mod a ajuns această responsabilitate în plus să facă parte din viaţa dumneavoastră?

A. P.: Eu am fost cel care a creat specializarea de Ştiinţe Politice şi, la un moment dat, m-am identificat cu ea. Fiind în acelaşi timp şi Director General al Colegilor, am fost şi decan, nu am renunţat niciodată la funcţia aceasta de şef de catedră pentru că Ştiinţele Politice erau, să zic aşa, copilul meu de suflet cum este astăzi şi Jurnalismul pe care tot eu l-am creat şi încerc să îl duc la bun sfârşit.

A. M.: Cum este văzută această secţie de Jurnalism de către celelalte facultăţi de jurnalism din ţară?

A. P.: Destul de bine. În primul rand vreau să vă spun că specializarea dispune de un foarte bun plan de învățământ. Eu fiind la A.R.A.C.I.S. (Agenția Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior), având posibilitatea să văd mai multe programe din mai multe centre universitare am putut să fac un plan de învăţământ care să fie foarte bine echilibrat şi care să asigure cunostiinţele teoretice și practice necesare. Eu zic că este destul de apreciată secţia noastră, dar depinde şi de studenţi, precum şi de modul în care viitorii absolvenţi se vor face cunoscuţi.

A. S.: De ce studenţii acestei specializări din anul II nu au în orar niciun curs de limbă străină deşi în planul de învăţămant acesta este trecut?

A. P.: Inițial în planul de învățământ limbile străine se studiau pe parcursul a doi ani, dar din necesitatea reducerii numărului de ore, facultatea a luat hotărarea să se studieze doar în anul I. S-a considerat că cei care doresc să înveţe o limbă străină pot să înveţe şi singuri.

Specializarea se acreditează după trei promoţii

A. M.: O mare temere a studenţilor de la Jurnalism este faptul că această specializare nu este acreditată. Este acest lucru o problemă pentru vitorii absolvenţi? Când se va reuşi acreditarea ?

A. P.: Nu este nicio problemă pentru studenţi. Specializarea se acreditează după trei promoţii. Această acreditare este o recunoaştere pe care o primeşte din partea A.R.A.C.I.S.-ului conform căreia sunt îndeplinite toate condiţiile de calitate, dar până atunci nu există niciun motiv de îngrijorare. Noi suntem autorizaţi de acelaşi A.R.A.C.I.S. că am îndeplinit criteriile si standardele de calitate şi le îndeplinim în continuare. Orice program de studiu trebuie să treacă obligatoriu prin aceste etape – de autorizare și apoi de acreditare.

Vom face o secţie de Publicitate

A. S.: Mai aveţi proiecte pentru înfiinţarea unor noi specializări?

A. P.: Da, vrem să facem o secţie de Publicitate, dar situaţia este delicată acum. În primul rând nu sunt bani pentru plătirea dosarului, în al doilea rând trebuie făcute angajări, iar posturile sunt blocate. Anul acesta universitar este foarte puţin probabil, sperăm ca anul viitor să reuşim. Trebuie să avem minim 2-3 oameni de specialitate, ori dacă posturile sunt blocate nu avem această posibilitate.

A. M.: Sunteţi doctor în filosofie, şeful Catedrei de Ştiinţe Politice, aţi publicat numeroase studii de specialitate şi articole, atât în limba română cât şi în alte limbi, aţi scris cărţi, ne-aţi reprezentat ţara in Ansamblul Regiunilor Europene, aţi adus contribuţii majore specialităţii dumneavoastră, aţi contribuit la crearea şi acreditarea diverselor specialităţi din cadrul diferitelor facultăţi ale Universităţii din Craiova şi multe altele. Mai există ceva pe plan profesional ce v-aţi dorit să realizaţi şi nu s-a materializat până acum?

A. P.: Pe plan profesional nu prea aş mai avea… Mă gândesc totuşi la această secţie de Publicitate pe care aş vrea să o înfiinţez. Aş dori ca ea să fie un an şi jumătate trunchi comun cu Jurnalismul, iar după aceasta studenţii să se împartă fiecare pe specializare – unii spre Jurnalism, alţi spre Publicitate. Astfel m-am gandit să le ofer posibilitatea să îşi găsească mai uşor un loc de muncă. Publicitatea, zic eu, este o specialitate care vine din urmă, e un domeniu unde încă nu sunt cadre pregătite. Din punct de vedere profesional, aceasta este dorinţa mea încă nematerializată. De asemenea, tot pe linie profesională, aș dori ca revista noastră de Științe Politice, ierarhizată de C.N.C.S.I.S. (Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățămîntul Superior) în B plus, să fie inclusă în I.S.I. (Institute for Scientific Information). Prin aceasta am asigura o și mai mare cunoaștere și recunoaștere națională și internațională a muncii noastre de la catedra de Științe Politice și Jurnalism din Universitatea din Craiova.

Ariadna Scarlat

Andrei Marinaş

Vineri, 11 decembrie, ora 16:00, la Biblioteca Judeteana Aman, a avut loc cea de-a treia intalnire cu Lect. univ. dr. Catalin Ghita de la Facultatea de Litere a Universitatii din Craiova. Aceste intalniri sau colocvii cinematografice cum au fost numite, se tin in fiecare luna in sala audio-video a bibliotecii, la AMERICAN CORNER.

Fiecare intalnire presupune proiectia unui film, iar pe marginea acestuia se discuta. Sunt aduse in tema parerile criticilor de specialitate in comparatie cu cele ale publicului, se analizeaza detaliile mai greu de observat, pe undeva se cauta si sporirea atentiei privitorului. Catalin Ghita a explicat ca ceea ce incearca el sa faca este sa aduca la aceste colocvii productiile hollywoodiene premiate, dar si filemele de nisa, filme care au dobandit statutul de creatii-cult ale unui gen cinematografic si care sunt mai mult sau mai putin cunoscute la noi. Primele pelicule pe care acesta le-a prezentat au fost Shaun of the Dead si Kill Bill. Reactiile au fost impartite. ,,Depinde poate si de aprecierea artei cinematografice. Publicul pare sa digere mai greu regizori precum Edgar Wright si Quentin Tarantino. Intr-o oarecare masura se poate spune ca astfel de productii sunt vazute ca un Picasso in ochii unui necunoscator al artei”, a spus Claudia Iancu, una dintre persoanele prezente la aceste colocvii.

Comedie cu zgarciti si frustrati

Luna aceasta, in schimb, atentia s-a indreptat catre umorul britanic, reflectat de o productie  inceputa in 1975 si incheiata in 1979, si anume Fawlty Towers, un serial distins cu trei premii BAFTA. Fawlty Towers este impartit in doua sezoane a cate sase episoade fiecare. La intalnire au fost proiectate trei dintre acestea(The Germans, The Psychiatrist, The Kipper of the Corpse). Producatorii sunt John Cleese despre care, din pacate, nu se cunosc foarte multe la noi, si Connie Booth, sotia acestuia. Serialul are un plot relativ simplu. Basil Fawlty(jucat de Cleese), un ratat social, plin de complexe de inferioritate si superioritate amestecate sublim, conduce un hotel provincial, Fawlty Towers, alaturi de sotia sa, Sybil(interpretata de Prunella Scales), o zgripturoaica afectata, care-l tine sub papuc. In hotel, se mai gasesc menajera Polly Sherman(jucata de Booth), precum si Manuel(interpretat de Andrew Sachs), nefericitul spaniol, slab vorbitor de engleza, care este tinta acceselor de avaritie rautacioasa si sarcasm xenofob ale lui Basil.

Adevarata savoare umoristica se gaseste in dialogul dintre personaje. Discutiile lor necesita o atentie maxima deoarece fiecare episod, pe langa tema centrala, are fel de fel de trimiteri si referinte care sunt de fapt deliciul serialului. Cu toate ca nu foarte multi gusta acest tip de umor in zilele noastre, totusi, pe tot parcursul proiectiei publicul a ras copios si a demonstrat ca astfel de productii inca pot fi savurate.

Intalnirea urmatoare este programata pe 8 ianuarie, deci s-ar putea spune anul viitor, la ora 16:00, iar filmul adus in tema este Double Indemnity(1944), in regia lui Billy Wilder. Sunt asteptati toti cei  interesati.

Claudia Raciula

Vineri, 11 decembrie, la orele 16, în sala 464A a Universităţii din Craiova a avut loc Conferinţa anuală de susţinere a studiilor de semestru din cadrul Facultăţii de Sociologie, studii care reprezintă 50% din nota finală. Studenţii, coordonaţi de Constantin Crăiţoiu, au avut ocazia să-şi expună lucrările în faţa unui juriu fomat din actorii Teatrului Naţional „Marin Sorescu”: Cătălin Băicuş, Dragoş Măceşanu şi Clara Vulpe. Actorii au fost „judecători” ai lucrărilor susţinute, în felul lor tineresc şi unic, studenţii încercând să le demonstreze cum se îmbină sociologia cu arta reprezentaţiei.

Studenţii au avut la dispoziţie 5 minute pentru a-şi prezenta proiectul multimedia (realizat în Power Point), plus încă 3 minute acordate întrebărilor din partea juriului. În unele cazuri, aceste repere temporale s-au dovedit când insuficiente, când mult prea generoase. În plus, cei trei actori-juraţi au încurajat exprimarea liberă şi discuţiile lipsite de încordare. „Nu suntem aici să vă tăiem capul, nu suntem omul negru”, a afirmat Cătălin Băicuş, încercând să destindă atmosfera din sală. Clara Vulpe a îndemnat şi ea la relaxare şi naturaleţe.

Temele au fost diverse, dar toate au cuprins aceeaşi problematică: sociologia culturii. Recenzii de carte pe teme sociale, bazate pe media şi reclame, influenţa mass-media asupra publicului, moda ca modalitate de manifestare a culturii, precum şi cultura în reprezentările ei naţionale şi internaţionale; acestea au fost câteva dintre problemele abordate de studenţii la sociologie.

Întâlnirea s-a dovedit o încercare inedită de a îmbina sociologia culturală şi cultura propriu-zisă: teatrul. Întrebările adresate de membrii juriului studenţilor s-au îndepărtat de aria curriculară. Ele au pus mai degrabă accentul pe ideile personale ale celor ce şi-au prezentat lucrările, pe spontaneitatea şi inventivitatea lor. La un moment dat, toată lumea ieşise din formalismul universitar; discuţiile libere au curs, fiind presărate cu glume şi râsete.

Acest mod de prezentare a lucrărilor ar trebui promovat şi introdus în cât mai multe domenii de studiu, el încurajând naturaleţea şi unicitatea fiecărui student. Acesta îşi poate personaliza lucrările prin intervenţii proprii şi poate arăta, în felul acesta, că există viaţă şi în studiu.

Pe când astfel de conferinţe şi la celelalte facultăţi din Universitate?

Cei ce nu au reuşit să termine lucrările la timp, le vor putea susţine în perioada 5-12 ianuarie. Studenţii care nu au reuşit să ajungă la conferinţa de vineri sunt consideraţi absenţi, iar studiul nu se ia în considerare.

Pana la inceputul anului 2008, mai exact pana in noaptea de 12 spre 13 martie, nimeni nu auzise de Costel Busuioc. La acea data, un simplu muncitor roman plecat in Spania, castiga concursul muzical Hijos de Babel. Costel, un cantaret fara studii de specialitate, a incercat pana atunci, in repetate randuri, fara succes, sa isi faca intrarea in lumea operei. Anul 2008 avea sa ii schimbe viata si sa il aduca in atentia publicului larg.

In 2009 Costel Busuioc lanseaza o autobiografie

Despre Costel Busuioc anumite lucruri s-au spus, altele s-au speculat, dar pentru a-l cunoaste mai bine pe acest om, de curand, la Editura Agnos din Sibiu a aparut o carte, in care acesta isi prezinta bucuriile si tristetile sale, viata lui exact asa cum a fost din momentul in care a plecat de acasa, la varsta frageda de 14 ani.

Pe 26 noiembrie, Costel Busuioc, a venit si la Craiova. Anuntul preciza ca la ora 11:00, la sediul Filarmonicii „Oltenia”, va avea loc lansarea volumului Costel Busuioc, purtand semnatura jurnalistului Romeo Petrasciuc. Invitatia la aceasta lansare a venit din partea librariei-ceainarie, c’arte. La eveniment aveau sa fie prezenti protagonistul cartii, autorul si actrita Alexandra Velniciuc. Printre altele se stia ca drumul lui Costel Busuioc la Craiova are la mijloc si un gest umanitar. Pe data de 23 decembrie tenorul Costel Busuioc impreuna cu soprana Diana Tugui, vor sustine un concert de colinde “ACASA DE CRACIUN”, iar banii castigati din vanzarile biletelor vor merge la Claudia Chelan.

Dupa lansare invitatii s-au retras, pentru o sesiune de autografe, la libraria-ceainarie c’arte. La ora 13:00, intr-o atmosfera mult mai linistita, tenorul s-a destins, a vorbit cu oamenii, a semnat carti si a cantat. In cele din urma, a stat de vorba si cu noi. In prima instanta s-a aratat rezervat, chiar spunand ca se pastreaza la o anumita distanta mai ales din experienta pe care o are cu jurnalistii si lumea in general. L-am simtit ca pe un copil timid si oarecum speriat, dar odata ce am inceput sa discutam, a reusit sa se destinda si sa ne raspunda la intrebari.

Ecoul Studentesc: Pana sa castigi acel concurs in Spania, ai incercat in repetate randuri sa te faci auzit in Romania. Ai sentimente de ranchiuna fata de faptul ca in tara ta nu te-a ascultat nimeni si a trebuit sa te lansezi in aceasta cariera peste hotare?

Costel Busuioc: Nu gandesc asa. Am trecut peste aceasta drama si nu pot spune ca am avut vreodata sentimente de ranchiuna pentru ca nu port asa ceva in suflet. Pana acum tot ce i-am cerut Lui Dumnezeu mi-a dat, si nu i-am cerut decat lucruri mici, acum ii cer lucruri mai mari si sunt convins ca o sa-mi fie mereu alaturi.

E.C.: Am inteles ca nu ai reusit sa iti cumperi un apartament si ca locuiesti intr-unul inchiriat. Cu toate acestea ai hotarat sa susti un concert caritabil. De unde a venit aceasta decizie?

C.B.: M-a impresionat cazul acestei fete. Daca as putea sa fac mai mult nu as ezita, dar momentan este singurul ajutor pe care pot sa i-l ofer, si ii indemn pe cei care pot sa o ajute sa o faca. Nu caut publicitate prin asta ci pur simplu ma umple de bucurie faptul ca pot sa ajut pe cineva mai necajit.

E.S.: Cum este viata ta de acum in comparatie cu cea dinaintea iesirii tale din anonimat?

C.B.: Nu pot sa spun ca m-am schimbat ca om, evident am o viata diferita pentru ca acum pot sa fac ceea ce imi place, am o mai mare siguranta a zilei de maine si poate o sansa mai buna pentru a oferi familiei mele, copiilor mei un viitor mai bun. Am o mare bucurie din partea familiei, iar cel putin trei dintre copiii mei sunt talentati si ceea ce ma multumeste cel mai mult e ca au sansa sa urmeze niste studii de care eu nu am avut parte, pe care acum le asimilez poate mai greu. Nu cred ca fost ceva intamplator sa ies la lumina si totul, dar totul se datoreaza Lui Dumnezeu si cred ca ma va ajuta in continuare atat in cariera la care am visat de mic, cat si in viata de familie.

E.C.: Mai poti spune altceva despre tine, ceva ce nu s-a spus sau nu se afla in cartea proaspat lansata ?

C.B.: Dupa cum am mai spus cred ca totul este lamurit acolo. Cine vrea sa ma cunoasca mai bine, sa cumpere cartea si mai important sa o citeasca, iar tot ceea ce ar mai putea fi adaugat este dincolo de cuvinte. Oricine poate afla si altceva venind la concertele pe care le sustin, pentru ca cel mai mult conteaza imaginea pe care o au oamenii dupa ce ma asculta. Va astept “Acasa de Craciun”.

S-a început cu prezentarea cărţii ,,Încercare asupra gândirii româneşti” care, aşa cum a afirmat scriitorul ,,este o lucrare detaliată a specificului nostru naţional purtător de valori deschizătoare de noi orizonturi”. Sprijinind teza sa de ideea filosofică a lui Titu Maiorescu, conform căreia ,,Energiile creatoare ale unui om sunt limitate”,  Vasile Muscă a acordat o mare importanţă analizării rădăcinilor poporului român, ce desemnează ,,latura noastră naţională”.

O lucrare teologică

Prima traducere integrală în limba română a cărţii,, Summa theologica” se prezintă ca o sinteză cu o construcţie teologică internă solidă, fiind realizată de un colectiv format din:  Alexander Baumgarten (coordonator), Cristian Bejan, Andrei Bereschi, Gabriel Chindea, Marcela Ciortea, Emanuel Grosu, Laura Maftei, Mihai Maga, Adrian Muraru, Laura‑Maria Popoviciu, Vasile Rus, Delia  Sãvinescu si  Wilhelm Tauwinkl. ,,Summa theoligica” constituie pentru cititor o cale mediană de intrare in spiritualitatea Evului Mediu occidental.

Oferindu-ne un rezumat al cărţii, profesorul universitar Andrei Berenschi, la eveniment a precizat faptul că ,,scriitorul Toma din Aquino a urmărit îmbinarea teologiei cu filosofia ca o manieră de a  oferii oamenilor înţelegerea creaţiei şi a Creatorului”. Întrebat fiind de actul traduceii în sine a acestei carţi complexe, profesorul a afirmat: ,,eforturile de traducere au fost multiple, cartea este un monument de limbă latină”. A recomandat de asemenea, ,,citirea unor pasaje ludice, uşoare, întrucât lucrarea este dedicată în marea ei parte oamenilor care se ocupă cu studiul în general. Ea nu ar trebui citită de la cap la sfârşit ci pe anumite chestiuni, conform domeniului de interes”. În încheiere, Andrei Berenschi a anunţat  apariţia traducerii celui de-al doilea volum,,Summa theologica” în vara anului viitor.

Printre cei prezenţi la evenimentul cultural s-au numărat şi studenţi de la teologie, jurnalism şi filosofie, profesori universitari doctori în teologie si filosofie, dar şi cititori obişniţi. Cele două încăperi ale librăriei C’arte s-au umplut cu oameni de toate vârstele, interesaţi de aprofundarea cunoştiinţelor culturale prin intermediul celor două volume.   Atmosfera creată a fost una familiară datorită  sunetelor muzicale ce se auzeau pe fundal şi datorită accesului la cărţi de toate categoriile: literatura universală şi beletristică, istorie, fantastic, studii ştiinţifice şi altele.

Lansarea celor două cărţi a fost urmată de o scurtă sesiune de autografe, la sediul librăriei.

Pentru cei care nu ştiu locaţia Librăriei C’ arte, acesta se află pe str. A.I. Cuza colţ cu România Muncitoare (lângă Restaurantul Casa Împăratului) şi are următorul program: : Luni – Vineri 9 – 21, Sâmbăta 10 -18 Duminica de la 9-16.

La Lectoratul Francez din cadrul Universității din Craiova are loc săptămânal (miercuri,ora18:00) desfăşurarea proiectului „CineClub”. În cadrul acestuia se vizionează filme în limba franceză. Proiecţiile sunt destinare atât profesorilor, studenților, elevilor cât și publicului francofon.

Lectoratul Francez format din responsabilul Tiphaine Evan și două studente la Facultatea de Litere, Sorina Pătru și Tatiana Stegaru, în colaborare cu Ambasada Franței pun la dispoziţia cinefililor aparatură audio-vizuală modernă. Principalii organizatori și-au propus să informeze publicul-țintă asupra Franței și a țărilor francofone prin predarea culturii și a limbii franceze.

Filme vizionate au fost atât franțuzești, „Jeux D’enfants” și „Entre les murs”, cât și italiene, „La Vita e bella”, „Macedoniene”, „Balkankan” ori americane, „Edward Scissarhands” subtitrate în limba franceză. Ele au adunat  de fiecare dată aproximativ 30 de participanți. Printre aceștia s-au numărat și studenţi străini care au socializat cu ceilalți membrii prezenți  pentru a cunoşte diferite  mentalități și personalități.

Participanții au afirmat că timpul petrecut în fața ecranului este atât o sursă de relaxare cât și de acumulare, dezvoltare și perfecționare a competențelor și abilităților de exprimare orală și scrisă în limba franceză.

Lectoratul Francez este locul care atrage cu sine prezența publicului întotdeauna primitor și agreabil dar și transformarea lui într-un centru de informare și documentare. Cei interesaţi sunt aşteptaţi în fiecare miercuri la Lectoratul Francez să privească un film bun! Intrarea e liberă.

Cartea Weekend cu mama precede filmul cu acelaşi nume, care a avut premiera tot în anul 2009, în regia lui Stere Gulea. Apărută la editura Rao, scrisă de Vera Ion, povestea îmbracă forma jurnalului Cristinei, o tânără dependentă de droguri care încearcă să ducă o luptă cu ea însuşi.

În film, mama Cristinei, Luiza, se întoarce după 15 ani în viaţa acesteia, după ce o lăsase în grija familiei surorii ei şi plecase în Spania la muncă. Cadrul existenţial cu care tânăra de 18 ani se obişnuise până atunci este dat peste cap. Mama ei află că este bunica unei fete de 3 ani, care acum se află în grija unui centru de plasament. În primă fază, Cristina încearcă să profite de pe urma mamei ei, cerându-i bani pentru a plăti datoriile iubitului, Glonţ. Luiza insistă ca fiica şi nepoata ei să plece cu ea în Spania. După ce află despre dependenţa ei, mama Cristinei o internează într-un centru de reabilitare. Viaţa ei incepe să ia forma unei existenţe cât de cât normale. Însă după o răsturnare de situaţie, sfârşitul este imprevizibil, tragic, trist.

Această carte este o ficţiune, un rezultat al tuturor documentărilor autoarei cu şi despre oameni care au avut legătură cu consumul de heroină; personajul Cristina nu există în mod real, dar poate exista într-o oarecare măsura în oricare dintre noi; povestea ei se poate intersecta oricând cu poveştile noastre; orice asemănare cu persoane reale nu este pur întâmplătoare şi nu este lipsită de sens.

Aşa îşi începe autoarea studiul minţii Cristinei; sau, mai bine zis, al minţii oricărui adolescent căruia încearcă să îi deschidă ochii sau să îi arate efectele unei posibile dependenţe. Cartea urmăreşte confesiunile tinerei pe parcursul a opt zile, timp în care ea este internată într-un centru de reabilitare. Povestea este redată într-un limbaj adolescentin ce nu ascunde şi nu cenzurează nimic. Realitatea abundă, atât prin confesiunile dramatice ale Cristinei cât şi prin expresiile licenţioase, folosite exact atât cât trebuie pentru a nu deranja.

Pentru cei ce ştiu să treacă peste duritatea exprimarii şi să o interpreteze strict contextual, acest portet al tânărului secolului XX care cade pradă tentaţiilor este unul mai mult decât reuşit. El desfiinţează mitul adolescentului care se apucă de droguri doar din plăcere. În schimb, explică motivul cel mai des întâlnit pentru consumul de droguri: anturajul greşit, familiile dezbinate, abuzul sexual, neînţelegerea acestor situaţii de către cei din jur.

Timp de opt zile, închisă între patru pereţi, Cristina îşi povesteşte viaţa: prima ţigară, prima doză de heroină , prima dragoste, prima dezamăgire. De asemenea, explică stările prin care trece pe parcursul sevrajului şi cum fiecare lucru, chiar respiraţia colegei de cameră, o deranjează. Are de ales între a pleca împreună cu mama şi fiica ei în Spania şi a rămâne acasă, în ultimul caz cea mai mare probabilitate fiind să se apuce din nou de droguri. Vă întrebaţi ce va alege? Iată că fetiţa ei se dovedeşte a fi mai importantă decât drogurile, astfel că adolescenta decide să i se alăture mamei ei, pentru a începe o nouă viaţă.

Cartea se încheie brusc. Ceva se întamplă, ceva năruie toate planurile Cristinei. Povestea lasă un gust amar, însă ne şi învaţă o lecţie. Este o predică în afara cadrului tradiţional, moralist, o predică ce se apropie de sufletul tinerilor, pentru că, în primul rând, cartea aceasta le este adresată lor. „Am făcut greşelile mele, nu greşelile altcuiva”, este notat pe a patra pagină a cărţii şi lasă loc de interpretare: dacă greşesc, eu şi numai eu voi plăti pentru ceea ce fac.

Art`n Forum este un proiect finantat de programul Youth in Action, venit in Craiova pentru a ajuta tinerii sa comunice prin metode neconvetionale. Organizat de asociatia CEDRU, acesta are la baza ideea de « teatru forum », scopul fiind rezolvarea problemelor prin comunicare. Un indemn la personalitate !

Cliseul « secolul vitezei » incepe sa isi puna amprenta asupra tineri. Nimeni nu mai are timp sa comunice conventional, mijloacele tehnologice (calculator, telefon, etc.) fiind cele mai utilizate. Art`n Forum a pornit de la ideea ca tinerii au nevoie de ajutor pentru a nu se inchide in lumea virtuala.
Demararea proiectului a inceput in urma cu o luna prin chestionare aplicate tinerilor cu varsta cuprinsa intre 16 si 24 de ani « Am inceput proiectul cu aceste chestionare. Voiam sa vedem la ce nivel comunica tinerii atunci cand intampina dificultati. 52% dintre tineri au probleme cu integrarea, nu pot comunica cu semenii lor si nu au multi prieteni. Este un lucru ingrijorator ! » ne spune coordonatorul departamentului CEDRU Youth, Simona Petrica.
Asa s-a ajuns la Art`n Forum, un proiect de comunicare prin joc, teatru si poveste.
Primul contact cu Art`n Forum

20 de tineri craioveni au fost selectionat acum doua saptamani sa se joace « de-a teatrul » in sala de sport a Colegiului National « Fratii Buzesti ». Primul modul Art`n Forum este legat de interventia sociala comunitara, sustinut de regizorul craiovean Alexandru Boureanu. In linii mari, acesta se bazeaza pe teatru, dar nu pe cel logic, de spectacol, ci pe cel de exercitiu al dezvoltarii personale. « Scopul nostru este de a introduce acesti tineri in cateva practici si taine ale artei teatrale. Nu dorim sa ii facem actori, doar o familiarizare cu mijloacele de expresie pe care le folosesc in general profesionistii din teatru, o dezvoltare armonioasa a lor ca oameni », ne spune Alexandru Boureanu, trainerul modulului. In toate exercitiile pe care le fac, participantii trebuie sa comunice neconventional : batai din palme pe un anumit ritm, « tablouri umane » sau jocuri de memorie si stres. Aliniati la perete sau impariti in doua tabere, tinerii urmaresc fiecare gest al trainerului, fiecare bataie din palme pe care incearca apoi sa o reproduca.
In primele zile ale modulului toti stateau retrasi, reticenti si nu comunicau unii cu altii. Treptat exercitiile de imaginatie si cele in care fiecare are un anumit rol i-au determinat sa vorbeasca, un pas important pentru inchegarea grupului. « Baza proiectului este comunicarea, dar partea practica este de a suda acest grup, pentru ca fiecare vine din alte medii, sunt diferiti. La final, speram sa devina prieteni, amici, sa iasa din lumea calculatoarelor si din baruri. Chiar daca tinerii din ziua de azi comunica mai mult decat o faceau alta data, forma nu mai este aceeasi. », completeaza Alexandru Boureanu.

Tineri diferiti

Adela are 19 ani, este studenta la Litere in Craiova si este una dintre participantele Art`n Forum. Ne spune zambind ca s-a hotarat sa se inscrie in acest proiect « tocmai pentru ca stiu ca este vorba si de implicare pe plan afectiv cu alte persoane. Pentru mine o experienta nu este in van. Pornesc de la premisa ca orice te influenteaza in viata. Am invatat care sunt limitele corpului meu si acum ii amuz pe prietenii mei cu diverse jocuri invatate la ateliere. » Desi recunoaste ca sedentarismul a lasat urme in ceea ce priveste conditia sa fizica, Adela isi testeaza corpul prin intermediul exercitiilor de la atelier. Fiecare participant are o anumita poveste : unii dintre ei joaca baschet, altii sunt foarte timizi sau intrerup de prea multe ori cursul. Fiecare are personalitate, sociologic fiind fascinant sa ii urmaresti de pe margine.
Alexandra, Elena si Gheorghe au 17 ani si sunt colegi de clasa in Liceul Teoretic « Henry Coanda ». S-au apropiat mai mult de cand vin impreuna la ateliere si ne spun razand ca sunt pasionati de teatru si vor sa isi faca prieteni noi.

Toti comunica in felul lor cu ceilalti, Art`n Forum fiind o buna oportunitate pentru a forma un grup, un schimb de experienta. In urmatoarele saptamani vor continua modulele Educatie pentru cetatenie activa (trainer-Mihaela Brumar-Presedinte Asociatia CEDRU) si Managementul voluntarilor (trinaer-Simona Petrica-Coordonator CEDRU YOUTH).

Daca doriti sa asistati la unul dintre ateliere puteti da un mail la petrica.simona@gmail.com , persoana de contact fiind Simona Petrica. Cu Art`n Forum facem un indemn la personalitate !