Ungurenuş Anca
Cartea Weekend cu mama precede filmul cu acelaşi nume, care a avut premiera tot în anul 2009, în regia lui Stere Gulea. Apărută la editura Rao, scrisă de Vera Ion, povestea îmbracă forma jurnalului Cristinei, o tânără dependentă de droguri care încearcă să ducă o luptă cu ea însuşi.
În film, mama Cristinei, Luiza, se întoarce după 15 ani în viaţa acesteia, după ce o lăsase în grija familiei surorii ei şi plecase în Spania la muncă. Cadrul existenţial cu care tânăra de 18 ani se obişnuise până atunci este dat peste cap. Mama ei află că este bunica unei fete de 3 ani, care acum se află în grija unui centru de plasament. În primă fază, Cristina încearcă să profite de pe urma mamei ei, cerându-i bani pentru a plăti datoriile iubitului, Glonţ. Luiza insistă ca fiica şi nepoata ei să plece cu ea în Spania. După ce află despre dependenţa ei, mama Cristinei o internează într-un centru de reabilitare. Viaţa ei incepe să ia forma unei existenţe cât de cât normale. Însă după o răsturnare de situaţie, sfârşitul este imprevizibil, tragic, trist.
Această carte este o ficţiune, un rezultat al tuturor documentărilor autoarei cu şi despre oameni care au avut legătură cu consumul de heroină; personajul Cristina nu există în mod real, dar poate exista într-o oarecare măsura în oricare dintre noi; povestea ei se poate intersecta oricând cu poveştile noastre; orice asemănare cu persoane reale nu este pur întâmplătoare şi nu este lipsită de sens.
Aşa îşi începe autoarea studiul minţii Cristinei; sau, mai bine zis, al minţii oricărui adolescent căruia încearcă să îi deschidă ochii sau să îi arate efectele unei posibile dependenţe. Cartea urmăreşte confesiunile tinerei pe parcursul a opt zile, timp în care ea este internată într-un centru de reabilitare. Povestea este redată într-un limbaj adolescentin ce nu ascunde şi nu cenzurează nimic. Realitatea abundă, atât prin confesiunile dramatice ale Cristinei cât şi prin expresiile licenţioase, folosite exact atât cât trebuie pentru a nu deranja.
Pentru cei ce ştiu să treacă peste duritatea exprimarii şi să o interpreteze strict contextual, acest portet al tânărului secolului XX care cade pradă tentaţiilor este unul mai mult decât reuşit. El desfiinţează mitul adolescentului care se apucă de droguri doar din plăcere. În schimb, explică motivul cel mai des întâlnit pentru consumul de droguri: anturajul greşit, familiile dezbinate, abuzul sexual, neînţelegerea acestor situaţii de către cei din jur.
Timp de opt zile, închisă între patru pereţi, Cristina îşi povesteşte viaţa: prima ţigară, prima doză de heroină , prima dragoste, prima dezamăgire. De asemenea, explică stările prin care trece pe parcursul sevrajului şi cum fiecare lucru, chiar respiraţia colegei de cameră, o deranjează. Are de ales între a pleca împreună cu mama şi fiica ei în Spania şi a rămâne acasă, în ultimul caz cea mai mare probabilitate fiind să se apuce din nou de droguri. Vă întrebaţi ce va alege? Iată că fetiţa ei se dovedeşte a fi mai importantă decât drogurile, astfel că adolescenta decide să i se alăture mamei ei, pentru a începe o nouă viaţă.
Cartea se încheie brusc. Ceva se întamplă, ceva năruie toate planurile Cristinei. Povestea lasă un gust amar, însă ne şi învaţă o lecţie. Este o predică în afara cadrului tradiţional, moralist, o predică ce se apropie de sufletul tinerilor, pentru că, în primul rând, cartea aceasta le este adresată lor. „Am făcut greşelile mele, nu greşelile altcuiva”, este notat pe a patra pagină a cărţii şi lasă loc de interpretare: dacă greşesc, eu şi numai eu voi plăti pentru ceea ce fac.
Discussion
No comments for “Vera Ion – Weekend cu mama (2009)”