Anca Ungurenuş
Acesta este crezul după care trăiesc băieţii şi fetele din comunitatea de rolleri, skateri şi bikeri din Craiova. 
Deşi unele voci spun că ei ar fi doar nişte copii teribilişti care nu au altceva mai bun de făcut decât să „se dea cu rolele” şi să deranjeze ordinea publică, ei ştiu cel mai bine ce fac şi mai ales de ce.
Ca să aflăm cât mai multe despre acest hobby, am stat de vorbă cu Rene Ilia, în vârstă de 19 ani, unul dintre pasionaţii acestui sport. Rene a contribuit şi la crearea site-ului nou „Craiova Rollers”, ajutându-l pe Edi Nistru, cel ce a avut ideea construirii în 2007 a unui „loc al lor unde să discute”.
De ce şi pentru ce „Craiova Rollers”?
Spre surprinderea celor care credeau că rollerii în general nu au un scop anume în în joaca lor, iată că afirmaţia lui Rene vine să-i contrazică. Pe lângă promovarea sporturilor extreme, mica lor comunitate a ajutat la crearea de prietenii noi: „Grupul care se măreşte pe zi ce trece devine din ce în ce mai închegat, suntem mai mult decat o comunitate… Suntem prieteni”. Oficial, „Craiova Rollers” există decât ca grup informal sub coordonarea DJT Dolj.
Ambiţiile lor merg mai departe de spectacol şi „show off”. Ei vor să pună bazele unei asociaţii sportive, precum şi a unui club de tineret. În direcţia aceasta au realizat un proiect a cărui finanţare le-a fost însă respinsă de două ori. „Proiectul nostru îndeamnă la mişcare şi socializare, iar ca orice grup de tineri avem nevoie de diverse lucruri ce nu prea ni le putem permite, majoritatea fiind doar nişte copii.”
Vreme bună, vreme rea, hobby-ul trăieşte!
Cam cum decurge o zi de vară, preferabil de vacanţă, din viaţa unui roller? O parte din comunitatea de aproximativ 200 de tineri se întâlneşte şi se îndreaptă spre esplanada teatrului, spre parc sau skatepark, unde fiecare îşi începe activitatea dorită: admirator, analist sau comentator la ceea ce vede: „Alţii îşi rup oasele încercând diverse trick-uri sau încercând să-şi bată recordurile anterioare la viteză. Pentru cei mai mulţi dintre noi nu înseamnă numai distracţie, ci şi o luptă continuă de autodepăşire”, mărturiseşte Rene.
Când vara şi zilele călduţe de toamnă iau sfârşit, tinerii îşi găsesc o alternativă ingenioasă la role şi la skateboard: „În ultimii ani am avut patinoarul şi, deşi este foarte mic, ne mulţumim şi cu atât”. După ce îşi vor face un renume, Rene afirmă că iubitorii de sporturi extreme din Craiova vor încerca să caute finanţări şi pentru un patinoar mai mare. De asemenea, Primăria le-a promis un skatepark cu noi elemente şi a promis că se va consulta cu ei în ceea ce priveşte poziţionarea acestuia. „Momentan ne mulţumim cu ce avem”, pare că se resemnează Rene.
Unde „se dau” „huliganii”?
„Spatele Hotelului Jiu sau între blocurile din spatele Teatrului Naţional”. Acestea sunt locurile preferate de rolleri şi skateri, căci „sunt locuri cât de cât ferite unde nu putem fi deranjaţi de poliţiştii comunitari sau de alţi craioveni care sunt împotriva noastră”. Pentru cei care practică speed skatingul, preferate sunt spaţiile largi şi întinse, cum ar fi velodromul sau parcul. De fapt, orice loc unde există „borduri, scări şi balustrade” este bun.
Una dintre marile dorinţe ale lui Rene şi ale prietenilor lui este să încerce să schimbe părerea craiovenilor despre sporturile acestea extreme: „Suntem priviţi ca pe nişte ciudaţi; nebuni de către tineri şi huligani de catre cei în vârstă. În alte oraşe (Bucureşti de exemplu), rollerii sunt respectaţi şi admiraţi”.
Şi ei sunt premianţi!
În urma participării a patru tineri din grup la un concurs naţional de rolller skating în Bucureşti, Rene Ilia s-a întors cu premiul I, iar prietenul lui, Andrei Neacşu, cu premiul II. De asemenea, rollerii au organizat mici concursuri locale, cu ocazia aniversării unui an de la înfiinţarea grupului şi cu ocazia Zilei Tineretului. Spre ruşinea lor, spune Rene, „nu am reuşit să organizăm şi aniversarea de 2 ani pentru că cei «din conducere» am fost ocupaţi cu bacul şi cu admiterea”.
Rene are un mesaj pentru toţi tinerii: „Dacă deja fac mişcare, înseamnă că ştiu cât de sănătoasă este. Totuşi nu pot să le zic decât să nu renunţe la pasiune şi la visul lor, oricât de imposibil ar părea”. Pentru rolleri, mesajul devine personalizat: „Nişte julituri sau chiar nişte oase rupte nu pot sta în calea visurilor”.
Toţi oamenii au hobby-uri. Colecţionează timbre, monede, le place să citească sau să se joace pe calculator. Rollerii au şi ei pasiunea lor: sportul extrem şi adrenalina dată de practicarea lui. Tot ce-şi doresc e să fie respectaţi şi să aibă un loc al lor, unde să se poată desfăşura fără să îi deranjeze pe ceilalţi. Iar cine vrea să se alăture comunităţii de rolleri, e mereu binevenit. „Încercaţi şi voi!”, spune Rene. Cu puţin curaj, mai mult exerciţiu şi sete de adrenalină, roller skatingul poate deveni o pasiune!
Multumim pentru articol
E prima oara cand intru pe blogul asta si chiar imi place. Cred ca o sa-l mai vizitez. Si ca un P.S.: eu abia vara asta am invatat sa ma dau cu rolele
@ Rene: Cu mare plăcere!
@ Rochii de mireasă: Mulţumim pentru apreciere şi multă baftă cu rolele!
:O cati roleri… super misto.. ar fi frumos sa avem un skate park in adev sens al cuvantului nu 4 rampe pune pe un teren de 50 m….