Ungurenuş Anca
*barn (engleză) = hambar, şopron, şură, grajd.
Nimeni nu încurajează chiulul. E un lucru rău! În schimb, “ferestrele” din orar sunt atât susţinute, cât şi legale. Iar cel mai convenabil loc, în zilele ploioase sau friguroase când doar gândul că trebuie să ieşi din facultate îţi trimite un frison în tot corpul, este barul universităţii.
Situat „la derută”, este mereu „mai jos”, având în vedere că tu încă te afli în plin proces de coborâre a scărilor. Într-un final, din pură intuiţie sau prin eliminarea tuturor variantelor posibile, ajungi în acel cotlon în care se desfăşoară pauza studiului universitar.
Prima impresie e sufocantă si asurzitoare; cu siguranţă barul din Universitate nu e un loc potrivit pentru persoanele claustrofobe. Spaţiul nu e neaparat închis, însă când vorbim despre aer, nici nu încape discuţia. „Locul e mic, aerisirea e proastă”. Alexandru, student în anul II la Matematică-Informatică, numeşte clar şi concis ceea ce, metaforic, ar suna astfel: un fum atât de gros încât l-ai putea tăia cu cuţitul. Zgomotul se întovărăşeşte şi el cu aerul închis, căci glasurile studenţilor veniţi în pauză sau în vizită la prietenii lor nu pot fi acoperite nici de muzică. Cum e atmosfera? „Atmosfera: medie; nici mediocră dar nici prietenoasă. Muzica e comercială, mie-mi place”, completează Alexandru.
La bar, ne întâmpină o domnişoară tânără, care se cam sperie de faptul
că vrem să facem poze, ca să vadă lumea cum e. „Aveţi permisiune? O să scrieţi de bine sau de rău?” au fost întrebările lansate cu suspiciune către noi. I-am spus că facem un articol despre bar şi i-am lăsat adresa online a revistei. Ei bine, cum am scris?
Barul e împărţit în două săli: una mai plină decât alta. Răsfiraţi, zăcând pe scaunele şi la mesele şubrede, studenţii au organizat în incinta Universităţii campionate de Tarneeb, 3-5-8, sau, pentru cei mai nepricepuţi într-ale cărţilor (de joc), mult prea uşorul Macao. Uite asa o punem de-o carte şi trece timpul mai repede!
O elevă -de data aceasta- venită în vizită la nişte prieteni, pare că vede şi o parte bună a lucrurilor: „E mai bine vara, am văzut că scot niste mese afară şi se mai poate respira un pic, la aer”. Într-adevăr, când vremea permite, mulţi preferă să stea în aer liber, pe platforma numită paradoxal „terasă”. Acea adunătură de dale te face să te simţi ca pe 
stradă, numai că dulapurile vechi lăsate în paragină la câţia metri distanţă te trimit, fără voia ta, într-un depozit de gunoaie.
De ce vin studenţii aici? Marina, proaspăt studenta la Litere, spune că îi place că „sunt preţuri accesibile, aşa, pentru student”. Băutura arhifolosită, binefăcătoarea cafea, costă numai 1 leu, iar pentru sucurile la sticlă de 250 ml doritorii scot din buzunar 2,5 lei. Barul mai pune la dispoziţie şi sandwichuri (comestibile) care pot fi încălzite la cuptorul cu microunde, chipsuri şi ţigări. Barmaniţa îţi poate pregăti un popcorn ca la mama acasă. În plus de asta, în bar e mereu cald şi bine. Într-un loc atât de aglomerat, cum să nu fie?
La un moment dat, dacă nu rămâi să serveşti ceva, ieşi din bar. Îţi e cald rău şi acum hainele îţi miros a tutun. Găseşti şi toaletele. Ai o surpriză plăcută: ele sunt curate, uneori au şi hârtie igienică. Condiţiile sanitare au fost şi să sperăm că vor fi respectate în continuare. Că n-o fi fost doar nimereală…
La întoarcere, aceeaşi poveste ca la început: cum ajung sus? Din fericire, studentul are o memorie foarte bună şi îşi aminteşte că la etajul „cu pământul” era un automat de cafea. Se ghidează şi iese la lumină. I-a plăcut? Asta să ne spuneţi voi. Desigur, în timpul liber pe care-l aveţi exclusiv in cadrul orarului!
Discussion
No comments for “Prin Bar(n)”