Anca Ungurenuş
După cum v-am promis, EcoStud caută locuri în care studenţii (şi nu numai ei) pot mânca bine, la preţuri rezonabile.
„Eugenia” e cuvântul magic când vine vorba de pofta de mâncare a tinerilor şi nu numai. Aici vin să-şi calmeze papilele gustative toate persoanele care apreciază produsele de patiserie. Poate pentru că bunătăţile de la Eugenia le amintesc de plăcintele din cuptorul bunicii sau poate doar faptul că e o afacere de familie îi face pe clienţi să fie mai încrezători şi să se simtă ca acasă.
Situată pe str. Mihai Viteazu, la nr. 17, cum cobori de la Colegiul „Carol I” înspre Facultatea de Agronomie, patiseria îşi are locul acolo de mai bine de 12 ani. Între orele 7.00 şi 19.30, de luni până vineri şi sâmbăta de la 7.00 la 14.00, patiseria e locul ideal pentru mic dejun, prânz sau chiar pentru o mică gustare a şcolarilor înainte să ajungă acasă.
La plăcinte, înainte!
Plăcinte, ştrudele, covrigi împletiţi, croissant-uri şi cornuri cu ciocolată, hot-dogi, mini-pizze, saleuri – toate sunt preparate în bucătăria proprie şi sunt servite aburind, direct din cuptor. Viorel, în vârstă de 32 de ani, vine aici în pauzele de masă: „Lucrez în apropiere şi vin aici să cumpăr mâncare şi pentru mine, şi pentru colegi. Mi se pare cea mai bună şi e mereu proaspătă”. Chiar dacă in imediata vecinătate a patiseriei este situat un fast-food, coada cea mai mare se face la uşa „Eugeniei”, mulţimea de oameni ajungând uneori şi în stradă.
Patiseriei îi este anexat şi un băruleţ, unde clienţii pot veni să mănânce ce şi-au cumpărat, să bea o cafea, un ceai, un cappucino sau băuturi răcoritoare. „Preţurile sunt mici, exact cum avem noi nevoie”, spune Andreea, elevă la Colegiul Naţional „Carol I”. Un alt avantaj este faptul că spaţiul le este destinat şi fumătorilor, astfel că cei ce vor să-şi bea cafeaua de dimineaţă alături de o ţigară pot veni aici. Când vremea e caldă, se poate sta şi la mesele de lemn de afară, aranjate atât lângă intrarea patiseriei, cât şi lângă cea a barului.
Cei ce intră în băruleţ se duc la mica tejghea, iau farfurii şi şerveţele şi se aşează să mănânce. „E mereu curat, lumea e primitoare şi nu strâmbă nimeni din nas daca îi rogi ceva”, afirmă Dana, venită împreună cu o colegă să bea o cafea.
Ce e pe mesele clienţilor şi cât costă?
Plăcinta macedonia – sau plăcinta cu brânză, cum e cunoscută – costă 1,5 lei, la fel şi strudelul cu mere sau ruloul cu ciuperci. Mini-pizza are un preţ de 2,5 lei, cornurile cu ciocolată şi covrigii împletiţi costă 1 leu/bucată, pentru croissantul gigant cu ciocolată scoţi din buzunar 2 lei, iar hot-dogii costă 2 sau 3 lei, în funcţie de mărime. Să încercăm să alcătuim un mic meniu studenţesc: o Coca-Cola, o cafea şi o plăcintă cu brânză. Adunăm şi tragem linie: 6 lei. Pentru bugetul studenţilor, putem spune că nu e deloc rău. Plus că, în unele cazuri, putem elimina cafeaua.
Serviabilitatea este şi ea un punct forte al patiseriei. Doamnele de la tejghea sunt mereu amabile şi zâmbitoare. Atmosfera (nu numai aerul) e caldă şi primitoare, iar mirosul îţi spune din prima că mâncarea e bună. Zumzetul constant subliniază faptul că vin mereu clienţi şi produsele se termină repede. Printr-o ferestruică din patiserie, tăvile cu foietaje fierbinţi ajung din mâinile bucătăreselor pe vitrina cu masă de lemn. 
Până la ora închiderii, nimeni nu stă degeaba. Drept dovadă stau cozile lungi de la orele de vârf, tejgheaua plină cu produse mereu proaspete, preţurile accesibile şi atmosfera de încredere pe care numai o afacere de familie ţi-o poate da.
super articol anca!
si cuza tot acolo mananca iti garantez eu;))